Ronda

Anul acesta am avut prilejul sa vizitez unul dintre cele mai frumoase orase ale Andalusiei.

Cunoscut ca si cel mai vestit si pitoresc Pueblo Blanco, Ronda este situata in provincia Malaga, cam la 80 de km de tarmul mediteranei, noi venind dinspre Estepona. 

Drumul A-397 este uluitor. Un fel de Transfagarasan la 30 degrade Celsius care iti aduce aminte de NFS.

Am fost surprinsi sa gasim un oras plin de istorie, crutat de gloata de turisti ce impanzeste Costa del Sol, sau poate am scapat de ei si pentru ca era foarte cald :)

Cel mai vestit punct de atractie al orasului este fara doar si poate Podul Nou - Puente Nuevo - ce desparte orasul nou de orasul vechi trecand peste raul Guadalevin formand un canion de 120 de m - El Tajo.

Nu se stie numarul exact al celor ce si-au gasit sfarsitul in marea rapa; se povesteste ca la sfarsitul sec 18 insusi arhitectul podului a cazut in timp ce inspecta lucrarile.

Daca ajungeti acolo trebuie sa va plimbati pe stradutele inguste si pitoresti umbrite ingenios cu multi metri de material textil. In arsita de iulie, cand am fost noi, ne-a ajutat un suc de mango proaspat si o inghetata pe Calle la Bola - de fapt principala strada de promenada si cumparaturi.

Noi am mai vizitat Iglesia del Espiritu Santo, catedrala centrului orasului, vizavi de primarie, din pacate nu se vizita si turnul, Baños de los Arabes - foarte bine conservate, care se lupta pentru cel mai important punct turistic cu Puente Nuevo desi pe mine nu m-a impresionat.

Nu trebuie sa ratati Plaza de Toros - cea mai veche si importanta arena din Spania pentru luptele cu tauri. Chiar langa intrare este un magazin de suveniruri cu preturi mult mai bune decat cele din Puente Nuevo unde puteti sa va luati de la magneti lucrati manual pana la ceramica spaniola veritabila pictata in culori variate sau tablouri gata inramate.

Am luat multe vederi cu luptele de tauri (o corida n-am reusit sa vad) pe care vreau sa le inramez intr-o rama cu passepartout si sa-mi aduca aminte de minunata Ronda.

Sper ca v-am deschis pofta de calatorii :)

Canionul 7 scari

Am auzit de curand, recunosc, de canionul 7 scari.

Toata lumea imi povestea ca ce frumos si spectaculos este, ca e musai sa faci o plimbare pana acolo sau, mai departe, spre vf Piatra Mare.

Ei bine n-am reusit sa vad Piatra Mare pentru ca am plecat din Bucuresti duminica dimineata si pe soselele patriei am facut o vesnicie pana la Timisu de Jos. Cand in sfarsit am trecut de coada de masini care se intindea pana la Brasov am facut dreapta pe podul spre hanul Dambu Morii care ne-a surprins placut cu un snitel in fulgi de cartofi - specialitatea bucatarului :) Complimentele noastre d-lui chef!

Am mai avut cateva emotii cand ne-am dat seama ca ne lasasem portofelul in masina dar am trecut si peste asta (adica ne-am dus si l-am luat si am platit, n-am spalat vase ).

Am gasit usor indicatoarele spre vf Piatra Mare, era si o harta detaliata cu toate marcajele pe care le poti urmari. Noi, ca niste adevarati sportivi, l-am ales pe cel mai scurt .

Sunt cam 45- 50 de min pana la canion.

Azi abia m-a lasat febra musculara.

Insa a meritat.

Cele o suta de simturi secrete

Tocmai am terminat de citit aceasta carte.

E relaxanta si amuzanta scrisa intr-un stil absolut seducator.

Povestea cartii se bazeaza pe credinta chineza a vietilor anterioare - chinezoiaca noastra povesteste cu mult umor aventurile prin care a trecut in vietile trecute, iar moartea nu e vazuta ca o tragedie atata vreme cat ochiul Yin poate sa vada dincolo.

Credinta chineza e maiestrit redata de autoare, iar finalul - cum altfel - dulce-acrisor (sau amar).

O poveste fermecatoare despre dragoste, credinta si magie pe care v-o recomand intr-un weekend (sau doua) la munte, in hamac ...