Santorini - heaven on earth

N-am fost prea recent acolo, ci in 2008, dar e o vacanta care cred ca o sa ramana mult timp no 1.
E asa cum spune un prieten "cel mai frumos loc de pe pamant". Bine, inca n-am ajuns in Bali sau Maldive, dar nici alea nu cred sa fie atat de pitoresti.
Santorini este insula indragostitilor, si asta se vede pe fiecare straduta ingusta, sau pe terasa oricarei taverne. Nu cred ca am intalnit asa multi americani sau canadieni laolalta in alta parte, desi Europa e toata exotica in conceptia lor.
Buuun, sa o luam cu inceputul. Eram inca in perioada aia a vietii cand puteam sa fac abuz de concediu si erau 2 saptamani pe muchie. Nu stiu de ce n-am continuat asa ca era un obicei tare bun. De Santorini imi tot povestise o prietena cu origini grecesti, dar tot din auzite, a fost prima oara acolo tot in acelasi an cu noi, la 2 luni dupa. Am pomenit-o de atunci mereu :)
Am rezervat biletele de avion pana in Atena, nu puteam s-o ratam, macar o vizita de 2 zile daca tot era in drum. In afara de Plaka, centrul vechi al orasului, ni s-a parut o capitala ca oricare alta, tot aglomerata, tot plina de emigranti, cu nelipsitele sfaturi si atentionari la portofel si lucruri personale date de receptionista hotelului. Centrul vechi insa e exact Grecia ca cea din insule sau mie asa mi s-a parut.
Biletele spre Santorini le-am platit online, aici am gasit cam toate informatiile legate de ferry - preturi, orare, etc. Mai greu a fost ca trebuia sa le ridicam de la agentia din port, si la 5 dimineata cu bagajele dupa noi si doar o poza pe telefon cu cladirea respectiva n-a fost chiar fun. Portul e si el ceva 'something else' ca sa zic asa, adica vapoare comerciale si ferries cu pasageri cat vezi cu ochii, nu stiu de altfel ce-mi imaginam ca doar nu putea sa fie Piraeus la fel ca Braila mea.
Calatoria in sine a fost lunga, lunga, lunga. Daca tin bine minte de la 7 dimineata pana la 4 dupa amiaza, cu opriere in cateva porturi. Tin minte ca nu m-a deranjat plutitul pe mare in sine, o usoara neplacere cand pleca din vreun port si trebuia sa mearga un pic cu spatele, insa a fost fooaaaarte frig. Si era sfarsit de august. Asa ca data viitoare (cand o fi aia) clar nu mai stam pe cea mai inalta punte, ori la interior ori alegem o punte inferioara.
Insula in sine e mica. Cel putin noi cum veneam pe mare am putut vedea capetele de la o distanta nu foarte mare. Am ales sa stam pe partea estica a insulei, unde sunt plaje intinse si preturi mai mici. Villa Markezinis a fost pentru noi alegerea perfecta: curat, ieftin, aproape de plaja, taverne, o sedere de 11 zile la care inca mai visez. Noi am vrut sa vedem cum e si pe 2 roti si am inchiriat un scuter pentru 4-5 zile, iar in restul timpului am schimbat cu o masinuta. Asa am reusit sa vizitam tot ce se putea, satucele din partea vestica, dinspre vulcan sunt cele mai fotografiate, si intr-adevar merita sa fie. Dar la fel de pitoresc este si Pyrgos, un satuc in mijlocul pustiului (Santorini nu e chiar cea mai verde insula, ba din contra destul de arida, numai cactusi si vita de vie), mai putin aglomerat, mai autentic, de unde am luat de la un batranel (doar) 2 sticle de vin, productie proprie, minunat de parfumate, pe care le-am savurat in Bucuresti impreuna cu ceva prieteni (ar fi fost bune mai multe dar deh, avionu asta are limita la bagaje).
Clar cele mai frumoase locuri sunt Oia (se pronunta Ia) si Fira, nu te poti satura de ele, dar poate o zi merita sa te desprinzi de zidurile albe si sa cumperi bilete pentru croaziera cu vaporul piratilor de la o companie turistica (sunt pe toate drumurile). Ofertele sunt cam aceleasi ca pret, nu exagerat de scumpe, si merita din plin. Ai ocazia sa umbli un pic pe partea vulcanica, sa vezi cu ochii tai ca nu traieste absolut nimic in solul ala, miroase a sulf si mori de cald, si apoi pe bucata ce s-a despartit de insula mama la eruptie, Thirasia. Noi nu ne-am gandit cat e de izolata partea asta de fapt, si am intrat in apa ca de obicei fara sa vedem ce multi arici de mare sunt si care desigur ne-au lasat si amintiri in calcaie :D
In Santorini se zice ca sunt mai multe biserici decat case si mai multi magari decat oameni. N-am numarat dar oricum sunt muuulte biserici, aproape cate una la cateva case, ba inca si in mijlocul vitei de vie din afara zonelor locuite. Dar doua mi s-a parut ca le vad in mai toate vederile si am tinut sa le vad si cu ochii mei. Cea din Oia e usor de gasit, dar cealalta, din Fira (sau Firostefani - nu mai stiu exact) e destul de ascunsa. Ce e iar musai de vazut, e farul, in partea cea mai sudica a insulei, e de mers un pic si pe jos, nu as sti cum sa descriu in cuvinte ca sa nu para cliseu.. dar e fermecator oricum. Pe drum sunt localnici care vand un soi de vin, mai scump, rosu si foarte dulce, care e specific strict insulei asteia (nu stiu daca seamana cu cel traditional toscan), un vin de desert pentru care merita sa te targuiesti, mai ales daca iei mai mult de o sticla.
Am intalnit si multi romani, nu turisti, ci din personalul turistic: la plaja, la pensiunea unde am stat, la taverne, toti politicosi si foarte bucurosi cand aud romaneste. Tavernele te imbie cu feluri de mancare ingrozitor de bune, mereu ne amintim de calamarii umpluti cu branza si legume pe care nu i-am mai gasit nicaieri :(
Cum ziceam, e inca vacanta no 1.